Cu toate că în momentul de față trăim vremuri de grea încercare, nu mi-ași ierta niciodată dacă ași trece cu vederea un eveniment important din viața mea – trei ani de diasporă în Germania. De ce țin neapărat să vorbesc despre ultimii trei ani din viața mea? Pentru că au schimbat la 90 de grade atât destinul meu, cât și al altora. Pentru că în acești ani am cunoscut oameni care au dat valoare vieții mele, oameni de la care am învățat multe lucruri pe care eu doresc să le dau mai departe.
Cine sunt eu – Viorica Robina? Cum am „crescut” și m-am dezvoltat în acești trei ani? Ce valoare ofer comunității de români, dar și de moldoveni din Germania? Cum am ajuns să fiu cunoscută într-un timp relativ scurt de peste 60 de mii de oameni în mediul online? Întrebări, gânduri, idei, planuri de viitor… Cum te pot ajuta pe tine să duci aici în această țară o viață mai bună? Citește acest articol până la sfârșit și vei afla ce conține agenda mea de diasporă.
Pentru cei care aud pentru prima dată de mine – sunt Viorica Robina, care a emigrat acum 30 de ani din România. Atunci eram o fată de 23 de ani cu visuri și care în trei decenii a devenit o femeie cu viziuni. Am început ca și majoritatea cu mopul și cârpa în mână, cu multe lacrimi de dor și durere, cu multe urcușuri și coborâșuri, dar am ajuns instructor auto și consilier MPU, o femeie independentă care își trăiește visul. Despre aceste trei decenii de viață – frumoasă pe de o parte, extrem de dură și plină de lipsuri pe de alta, voi povesti într-o carte. Azi vreau să vă arat drumul pe care mi „l-am croit” în sânul diasporei, o diasporă plină de oameni care rezonează cu mine, cu viziunea mea legată de unirea noastră, oameni care au înțeles că drumul spre o viață mai bună departe de meleagurile unde s-au născut. Acest drum este plin de provocări și numai prin muncă cinstită, numai prin hărnicie, prin dragoste și iubire de oameni poți răzbi. Am înțeles că noi românii suntem pretutindeni acasă și am mai înțeles că omul sfințește locul!
În toamna lui 2016 mi-a venit ideea să scriu o postare în limba română într-un grup de români, oferindu-mi ajutorul legat de școala auto. Am fost neplăcut surprinsă când am citit comentariile oamenilor la acea postare – înjurături și acuzații cu duiumul cum c-ași dori să le iau banii. M-am gândit atunci: „am școlile mele de șoferi, am încă doi instructori care mă ajută, am elevii mei, cât privește restul… să le fie de bine!”
2017. Început de an. Încă nu știam despre schimbarea ce urma să se producă în viața mea. Pe profilul meu privat scriam atunci că „viața este ceva minunat.. dimineața când mă trezesc am un sentiment de mulțumire pentru că sunt sănătoasă, pentru că lângă mine este persoana pe care o iubesc, pentru că abia aștept să înceapă o nouă zi minunată, pentru că am posibilitatea să îmi petrec timpul prețios cu alți oameni pe care îi ajut să își împlinească propriul vis, acela de a-și obține permisul auto aici în Germania, un lucru deloc ușor pentru mulți dintre ei, mai ales pentru cei care nu înțeleg limba germană.” Românii și moldovenii care făceau atunci școala la mine aveau noroc pentru că lor le explicam totul inclusiv și în limba română. Așa mi s-a dus vestea, până au aflat tot mai mulți români și moldoveni despre mine.
Și iată că într-o zi, îmi sună telefonul. La celălalt capăt o voce de bărbat care mă întreabă dacă poate veni la mine să „îl luminez”… (zâmbesc și-acum când îmi amintesc despre acel moment de „luminare”). Bineînțeles că putea. Era un domn din R. Moldova. A venit, am stat de vorbă și i-am ascultat păsul. Ce m-a mirat a fost faptul că el nu cunoștea legile germane legate de preschimbarea permisului moldovenesc în nemțesc. Și mai mult m-a surprins când mi-a spus că sunt foarte mulți moldoveni care, la fel ca și el, nu au habar, că mulți preschimbă acest permis în România și ulterior conduc aici. Am început să mă interesez despre cazurile lor. Având un răspuns de la birourile de permise, în februarie fac din nou o postare la acest subiect. De data aceasta, ecoul a fost altul.
Pe profilul meu de facebook au început să se adune tot mai mulți urmăritori. Oamenii au început să mă caute, să mă sune, să-mi scrie, cu sutele în doar câteva zile. Am simțit tot mai acut că au nevoie de ajutorul meu. Mulți dintre ei erau gata să vină la Koln, să dea aici de permis, lucru care nu era posibil.
Între timp, ceea ce eu nu doream încă să realizez devenea tot mai acut și devenea parte din viața mea – durerea mea de spate, o durere care de multe ori mă făcea să nu mă mai suport pe mine. Îmi doream tot mai mult o schimbare, dar habar nu aveam de unde să pornesc. Știam doar să instruiesc elevi, lucru pe care-l făceam de 20 de ani. Pe lângă meseria mea de instructor, mai lucram și în cadrul a două firme de MLM (Multi Level Marketing). Îmi plăcea ceea ce făceam, dar ceva nu funcționa.
Și totuși eu mă gândeam la soluții despre cum pot ajuta oamenii, fără ca ei să vină la mine, sau fără ca eu să trebuiască să stau lângă ei în mașină. După zile întregi de convorbiri la telefon, de mesaje pe facebook și postări, unul dintre oameni m-a întrebat dacă ași putea să le predau noțiuni generale din legislația rutieră germană pentru a o înțelege mai bine. Așa a luat naștere ideea de a face cursuri online. Am văzut câtă nevoie este și am format primele lecții online, câte una pe săptămână.
Zeci de oameni au beneficiat de ele, dar erau mulți și dintre cei care doreau să învețe singuri și mai repede. Așa am hotărât să înregistrez cursurile, să traduc întrebările și să le adun într-un manual, primul de legislație germană în limba română, care după zile și nopți de muncă a fost gata la sfârșitul primăverii.
Manualul și cursurile online au devenit tot mai solicitate de români, dar și de moldoveni. Eram foarte fericită, așa că eu am început să generez noi idei, despre cum ași putea să îi ajut. Am început să fac live-uri cu elevii pentru a explica celorlalți comportamentul corect la orele de condus. La scurt timp a apărut și al doilea curs, cel practic. De ce vă spun toate acestea? Pentru că doresc să vă demonstrez că orice vis are dreptul la viață. În cazul meu a fost posibil să organizez lecții teoretice și practice în limba maternă. Nu mă întrebați despre vreun secret. Trebuie doar să pui pasiune în ceea ce faci, să dai valoare muncii tale și atunci Universul te răsplătește.
Cu cât mai mult mă ”scufundam” în problemele șoferilor, cu atât mai frecvent întâlneam o altă problemă a șoferilor români, despre care nu le-a spus nimeni până acum – carnetele auto făcute în România, în timp ce aveau Anmeldungul în Germania, nu sunt valabile. Nici în Germania, nici în România. Niciunde. Este o problemă cu care se confruntă (din păcate) până azi foarte mulți. Din dorința de a-i ajuta caut legi, directive, mă documentez, iar în procesul de documentare aflu alte informații interesante pe care le împărtășesc pe rețelele de socializare. Numele meu începe să devină tot mai cunoscut, de aceea sunt căutată de jurnaliștii români. Apar la postul tv român „Favorit”, alături de alți oameni de valoare care duc cu mândrie numele de români. Este încă un pas înainte în cunoașterea diasporei. Așa ajung să comunic tot mai des cu cei din diasporă, și asta îmi scoate în cale oameni minunați pe care nu pot să nu îi promovez. „Bună seara dragi români, ce este mai bun, după 14 ore de lucru, decât o mâncare românească cumpărată de la magazinul românesc din Frechen!” Oameni demni de laudă apar tot mai des în viața mea și mulți dintre ei au rămas până azi.
Pornesc prin Germania la întâlnirile diasporei. Vorbesc oamenilor despre ceea cu ce mă ocup, explic legi, dau sfaturi, fac tot mai multe live-uri împreună cu elevii mei în timpul orelor de condus, devin tot mai cunoscută în comunitatea românilor și moldovenilor, comunitate care încă e destul de dispersată. Tot mai mult mă chinuie gândul s-o unesc, s-o transform într-o diasporă unită. Dar încă nu știu cum? Sunt căutată în continuare de presa română din Germania și eu pe lângă activitatea mea de instructor vorbesc despre acest vis al meu – de a ne uni, de a fi împreună. Deja în sânul diasporei cunosc mai bine problemele multora. Știam despre răutatea unora, despre disprețul altora, dar știam că în Germania sunt și oameni de treabă și nu doar dintre cei care vin aici și ne fac neamul de rușine. Pe la sfârșitul anului 2017 constat cu regret că le lângă informație corectă mai există și multă informație greșită pe internet, în toate domeniile.
Încep să caut informații corecte și dau inclusiv de mai mulți români competenți. Așa se naște următoarea mea idee de a forma un grup „noi pentru voi”, care va începe să funcționeze în următorul an, tot în martie, dar 2018. Prin intermediul acestui grup ne dorim să îi ajutăm pe cei care au nevoie de un sfat, de un ajutor, de un număr de contact al unui specialist, de socializare. Sunt tot mai aprinsă de ideea că noi românii nu suntem rușinea Europei. Noi avem demnitate și împreună putem reuși. Rămân surprinsă de numărul mare de prieteni care doresc să se alăture acestui proiectul al nostru, al tuturor.
Între timp constat că mai dificil decât să îți obții carnetul auto german este să iai testul MPU, așa că în vara acelui an, mai bifez o reușită – devin consilier MPU. Dar încep să dau nas în nas cu răutatea (sau poate cu neîncrederea) unora – sunt eu într-adevăr instructor auto sau doar o parvenită? Dar asta nu mă oprește și merg mai departe. Îmi creez propriul canal pe youtube pe care plasez tot felul de informații importante pentru cei din diasporă.
2018 m-a găsit mai călită și mai sigură pe mine și pe ceea ce urma să întreprind. Cuvântul care m-a călăuzit tot anul a fost „împreună”. Fac tot mai multe live-uri în care vorbesc nu doar lucruri utile legate de permisele auto și testele MPU, ci și despre multe țepe pe care le iau românii din Germania – „Atenție la escroci”, „Înșelăciuni pe internet”, „Cumpărături online”, etc. „Eu sunt aici pentru voi, ca să vă ajut” este apelul meu către diasporă. Și o fac cu mare plăcere.
Dar pe lângă feed-back-uri pozitive, primesc comentarii și mesaje care mă dezamăgesc. Intru în dizgrația unor administratori de grupuri. Sunt blocată și blamată. Rămân cu un gust amar și cu un mare semn de întrebare. De ce? Eu vreau să unesc diaspora, să îi ajut pe oameni… Și ei, în loc să pună mâina, îmi pun piciorul. Dar nu cedez. Formez încă un grup de germană, zilnic postez și învăț oamenii acestă limbă, așa cum o știu eu, grup care azi numără peste 13000 de membri din mai multe țări ale lumii.
Continui să cresc profesional, merg la seminare de dezvoltare personală, îi ajut pe cei care vor să fie ajutați. Sunt asaltată de români și moldoveni care îmi scriu sau mă sună. Profilul meu de facebook, paginile mele „Viorica Robina, instructor auto și consilier MPU” „explodează” de atâtea mesaje. Nu mai fac față situației și o angajez pe Natalia pe care o instruiesc ce și cum să răspundă oamenilor care au nevoie de ajutorul meu.Toate aceste lucruri le fac cu o pasiune nemărginită.
Eu continui să colind prin Germania participând la diferite evenimente ale Diasporei. La mijlocul lui 2018 iau o decizie deloc ușoară, dar importantă – închid ultima școală de șoferi, hotărâre luată din cauza sănătății care s-a șubrezit în cei 20 de ani de instruire auto.
2019. Cuvântul care m-a călăuzit tot anul 2019 a fost din nou „împreună”. Un sentiment de nedescris mă cuprinde când particip la multe evenimente organizate de oameni dragi mie. De ce o fac? Din stimă și respect pentru fiecare român și moldovean, cărora le mulțumesc și le datorez ceea ce eu sunt astăzi – o femeie independentă care își trăiește visul! Tot împreună cu multe femei am început să ne pregătim pentru Summitul „Povestea ta este povestea noastră”, care a avut loc în toamna aceluiași an. Cu ajutorul și susținerea Danielei începem să scriem povești, povești care dau curaj, care motivează, povești din viața de zi cu zi ale femeilor de succes aflate în drum spre împlinire. Creez comunitatea „Independenta” prin intermediul căreia reușesc să dau femeilor o voce, iar ulterior o scenă pe care să-și poată spune povestea lor. Acest eveniment a fost un eveniment deosebit, minunat care a arătat încă o dată că împreună reușim și numai așa putem duce acea viață bună pe care noi ne-o dorim aici, pentru noi, pentru familiile noastre. La acest eveniment s-au legat prietenii, acest eveniment a fost transmis în toate casele românilor de buna mea prietenă Liliana Văduvă de la TVR Internațional.
2020 începe cu mulțumirea sufletească că am reușit să adun și să unesc oamenii din diasporă. De atâtea ori am spus la telefon, la întâlnirile pe care le-am avut și care nu au fost puține, că noi trebuie să dăm valoare oamenilor, să ne gândim la noi, la ei și numai așa vom putea trăi viața pe care ne-o dorim. Așa s-a născut și următoarea idee despre cursul online „Valoare-Bani-Belșug”, prin intermediul căruia doresc să dau oamenilor înapoi ceea ce ei mi-au oferit ei mie. Acum simt că îmi trăiesc visul. În situația mea sunt multe alte femei care au avut curajul să viseze, să creadă în ele, să părăsească zona de confort și să lupte pentru visul și menirea lor. Împreună cu aceste femei și numai cu ele vom organiza în acest an al doilea summit care are o tematică foarte puternică „Trăiește-ți visul”. Acum, în acest vremuri grele, mai mult ca niciodată, noi cei din diasporă arătăm că suntem uniți, că ne susținem unii pe alții, că nu cedăm. De câteva săptămâni urmăresc cu bucurie, cu stima și respect acțiunile românilor și moldovenilor din Diaspora, urmăresc felul cum se susțin și se ajută cu tot ce le stă în putință. Aceste vremuri vor trece, dar prieteniile legate în aceste timpuri de grea încercare pentru toată lumea, vor deveni și mai strânse, bazate pe emoțiile trăite, pe dragoste de aproapele și mai ales pe recunoștința față de lecția pe care o trăim.
