Acum mulți ani în urmă, eu povesteam fetelor mele povești pentru ca să poată ele adormi, acum spun povești aici pe site pentru a îi „trezi” pe unii dintre voi. Ele sunt adevărate drame, prin care trec oamenii. Nu scriu despre toate (ar fi și imposibil), ci doar despre cele la care am consimțământul și din care cred eu că aveți și voi ceva de învățat. Istoria tânărului cu handicap de auz, despre care urmează să vă povestesc, este una din cele care nu se uită, pentru că e plină de emoții, de momente de neputință, de voință nemărginită molipsitoare, nu în ultimul rând – de motivație. Și dacă această persoană hipoacuzică a reușit cu brio testul MPU, voi ceilalți oameni, absolut sănătoși, ce scuză aveți? Așadar…  

Anul trecut m-a sunat un tânăr, la recomandarea unui fost client de-al meu. Avea nevoie de consilier MPU adunase cele 8 puncte în traficul rutier. Nu prea vorbea română, mai mult maghiară, dar chiar și cu minim de vocabular, ne-am înțeles. Attila e numele lui. Vreau să deschid aici o mică paranteză – când încep consilierea cu clienții eu am un anumit sistem după care lucrez, pentru a nu uita nimic important, ce ar putea duce la nereușita testului. Unul dintre punctele sistemului meu este schița biografică și apoi elaborez un program individual de lucru.

Attila s-a dovedit a fi destul de rușinos, timid și retras. Mi-a spus că are 34 de ani, s-a născut în România, într-o familie simplă, cu posibilități financiare reduse. Ce am aflat ulterior, întrecea orice imaginație. Pe când era în clasa a patra, în timpul pauzei și al unui joc stupid cu alți colegi de clasă a căzut de la o distanță destul de mare peste balustradă. În cădere, s-a lovit puternic la cap, de marginea ușii de metal de la etajul de jos. Afectată i-a fost în special urechea. În timp ce el descria cu o voce plină de durere cele petrecute, mie îmi veneau lacrimi în ochi și nu îmi venea să cred ce auzeam. Răniți au fost trei copii, dintre care el cel mai grav. A stat în spital două săptămâni. Și-i amintește pe ceilalți băieți cum plângeau plini de sânge și strigau de durere. Cât privește el, din cauza lipsei banilor, nu a fost tratat până la capăt, așa să foarte curând a fost externat. Au urmat luni de dureri insuportabile. A început să nu mai poată învăța și să nu mai audă bine, să nu mai facă față nici la școală, nici acasă. În mai puțin de patru luni și-a pierdut aproape complet auzul. Nu s-a implicat nimeni să-l ajute – nici părinții, nici asistența socială, nici medicul școlii. Nimeni!

Așa a ajuns Attila la o școală de copii hipoacuzici, unde a stat până la vârsta de 16 ani. Între timp, ceea ce îi rămase în memorie, era doar un pic de maghiară. Din momentul în care a absolvit această școală a rămas acasă și atunci și-a dorit să dea de carnet de șofer, dar doctorul nu i-a semnat permisiunea. A încercat în altă parte. Același rezultat. La 18 ani a plecat în Ungaria, unde și-a găsit un post de lucru în cadrul unei fabrici, a adunat bani, iar la 26 de ani a făcut școala de șoferi și a luat permisul.

A venit în Germania în 2014 la sugestia unui prieten. Aici s-a angajat în calitate de șofer. „Norocul” lui a fost ca din 2015 până în 2017 să adune cele 8 puncte, atât de „necesare” pentru a face Testul MPU. Una dintre infracțiuni – a parcat pe autobahn pentru ca un coleg să meargă la toaletă. A venit poliția și a vorbit cu colegul și le-a spus să plece, doar că mai târziu el a primit acasă amenda și un punct.

I-am făcut consiliere la telefon și în ziua când trebuia să susțină testul a venit la Köln, unde l-am cunoscut personal. În momentele când mergeam alături, el nu îmi răspundea, numai dacă ridicam vocea. Vorbea cu mine doar când eram față în față.  

Din păcate, nu a susținut testul din prima încercare. Trist, mi-a spus că permisul este un lucru important în viața lui. Mi-a părut atât de rău pentru el, încât mi-am promis că îl voi ajuta, orice-ar fi.

După perioada în care a așteptat ca cererea să-i fie din nou aprobată, am făcut din nou pregătire, doar că de data asta față în față. Attila a susținut acum o lună testul MPU. Impresionată de povestea lui am fost nu doar eu, ci și medicul, și doamna psiholog. A primit pe loc un înlocuitor de permis, până îl obține pe cel nou.

Ce a făcut el mai departe? A plecat de la firma de curierat unde lucrase anterior. A găsit în sine puteri să îi spună patronului – îmi place foarte mult să conduc , dar eu trebuie să renunț la asta. Și-a găsit un alt job în cadrul unei fabrici de murături.  Sunt fericită că acest tânăr a reușit și sper că viitorul lui va fi mai luminos decât trecutul. Am vorbit cu el și iată ce mi-a spus: „A fost bine. Am învățat multe. Fără permis a fost greu, acum îmi merge bine. Am grijă cum conduc. Știți când am vorbit cu doamna psiholog eram stresat căci nu înțelegeam ce vrea de la mine. Nu știam la cine să mă uit – la ea sau la traducătoare. Dar am fost foarte fericit când doamna psiholog a spus – eu sunt mulțumită, pe mine m-ați convins că v-ați schimbat, că ați învățat să spuneți NU, că singur ați reușit să găsiți un alt loc de muncă. Vă felicit, în două săptămâni veți primi rezultatul testului în scris acasă.

Așa arată răspunsul pozitiv – este răspunsul psihologului la întrebarea pusă de cei de la biroul de permise.
„Cu toate că el a comis atâtea infracțiuni în trafic este de așteptat că el se va comporta conform legii și nu va mai comite infracțiuni.

Cum se ajunge la testul MPU? Un șofer care comite o infracțiune în trafic, este prins de poliție, care în dependență de gravitate, intentează dosar penal pe care-l trimite la Tribunal. Acesta din urmă decide care este pedeapsa, cu alte cuvinte – cât de mare este perioada de suspendate a permisului (trebuie sau nu să își facă alt carnet) și cât de mare este amenda. Șoferii cu o suspendare mai mare de șase luni sunt obligați să meargă la Biroul de permise și acolo să afle dacă li se permite sau nu să conducă iar. Între timp, permisul auto este trimis fie în țara în care a fost emis, fie la Biroul de permise de aici din Germania. Indiferent că merg și le ridică din țara de origine, fie că de la Birou cu un „D” tăiat pe el, șoferii nu au dreptul să conducă pe teritoriul Germaniei. Trebuie să facă testul MPU. Care este rolul acestui test? Conștientizarea șoferilor de a se schimba și de a deveni mai buni și mai corecți în trafic. Psihologul este cel care are datoria de a răspunde Biroului de carnete, dacă candidatul la MPU a conștientizat necesitatea schimbării, sau va continua să comită infracțiuni în trafic.  Și apropo, un răspuns pozitiv la testul MPU nu garantează permisiunea imediată de a urca la volan, la fel ca și un test MPU negativ nu îngrădește nimănui dreptul de a șofa, ceea ce înseamnă că multe date, informații sunt în continuare verificate.  

Și acum vă întreb pe voi – cu ce lecție v-ați ales citind această istorie?  

sursa foto: arhiva personală