Totul a pornit de la un mesaj găsit în spam-ul mesengerului (apropo, în cazul în care nu ați știut de el, verificați – s-ar putea să găsiți multe lucruri interesante venite din partea persoanelor necunoscute). Și dacă pe scurt suna cam așa… „Felicitări! M-am bucurat mult să văd că ați făcut acest pas (e vorba de revenirea mea în România) ….. Sunt Alexandra și sunt implicată în proiectele mănăstirii Turnu din Prahova ….. Ne-am bucura dacă ați accepta un colet cu produse ca odinioară in semn de bun venit și bucurie pentru reîntoarcerea in tara…” Am scurtat mesajul ca să nu mă abat de la ideea acestui articol.
La scurt timp am luat legătura cu ea, am cunoscut-o și după ce i-am aflat povestea, care este foarte armonios împletită cu activitatea ei în cadrul mănăstirii, m-am întrebat – despre cine să scriu într-un final – despre această femeie minunată sau despre proiectele acestui lăcaș sfânt…? Într-un final, am decis să le combin pe ambele pentru că reies unul din celălalt…
„… Nici nu mai știu cum am aflat de dumneavoastră, dna Robina… Dacă stau și-mi aduc aminte, cred că este vorba despre clubul de networking, bizz.club Ploiesti, în care am fost implicată și unde l-am cunoscut pe Călin Iepure, iar de la el la dumneavoastră nu a fost decât un pas. Cert este că tot de atunci vă și urmăresc.
Despre mine pe scurt, sunt Alexandra, vin din Ploiești, am 35 de ani, sunt antreprenor (am o croitorie de echipament sportiv) și sunt foarte implicată în proiectele Mănăstirii Turnu din Prahova. Am ajuns la mănăstire într-un moment de răscruce al vieții mele acum cinci ani. Iar cea care m-a îndreptat acolo a fost doamna psiholog care mi-a recomandat să reiau conexiunea cu mine și să mă întorc la obiceiurile din copilărie. Și pentru că copilăria mea a fost strâns legată de mersul la biserică împreună cu mama sau bunica pe care o găseam mereu când mergeam în vizită citind Biblia, am ales să merg la Mănăstirea Turnu din Prahova, locul în care mi-am găsit liniștea și bucuria. Practic, odată cu asta am început să mă spovedesc din nou, după aproape 10 ani, și să mă apropii de Părintele Stareț, care m-a ascultat și care cu blândețe, dragoste și bunătate , m-a ajutat să vad dincolo de momentul greu prin care treceam. Sfinția Sa a văzut în mine probabil niște calități și m-a călăuzit frumos să-mi înmulțesc talanții lucrând binele…
Între timp eu, fiind în căutarea unui nou mediu, a unei comunități, a noilor prieteni, parcă intrasem în altă dimensiune. Aici am găsit oameni mai buni, mai calzi, iar mediul mănăstiresc parcă făcea să se oprească timpul în loc… Este multă rugăciune, iar prin asta mult har Dumnezeiesc.
Despre mănăstire, noua mea viață, proiecte și har Dumnezeiesc, la o adică, aș putea povesti mult. Foarte mult. Dacă e să dau un pic din casă (adică din mănăstire) în lăcaș locuiesc nouă călugări și mai este un frate – un ansamblu monahal, cu alte cuvinte.
Lângă mănăstire, mai aproape de comunitatea din sat, s-au construit trei case se tip familial inaugurate în septembrie 2022 în care sunt adăpostiți copii din familii social vulnerabile sau dintre cei instituționalizați. Acești copii au primit șansa la o viață decentă – au parte de tot ce-i trebuie unui copil în creștere – de la dragoste și căldură, educație, până la mese calde și un loc căruia ei îi spun „acasă”. Toți merg la școală, cei mici – la școala din comună, iar dintre cei mai măricei – o fată merge la liceu, o alta la profesională și un tânăr la o școală specială. În timpul liber copiii au parte de diverse ateliere practice, pregătiri individuale sau de grup la materiile de baza și limbi străine, realizează icoane din mărgele ce necesită o foarte mare atenție și răbdare, dar se implică și în treburile mănăstirești și ale comunității. Știți, ca într-o familie mare. Au vârste între 10 și 16 ani și sunt cu toții minunați si lipicioși. Toți îmi sunt deopotrivă de dragi, dar cu o fetiță am o relație de prietenie aparte.
Un alt proiect despre care povestesc tuturor celor care „au urechi să audă și ochi să vadă” este laboratorul mănăstiresc. Toate produsele care sunt puse în vânzare pe shop-ul nostru online sunt trecute prin mâini de experți. Avem o doamnă cu studii în chimie, foarte pricepută, care se ocupă de rețete. Este ajutată în toate de angajați, printre care și tineri cu grad de handicap, ieșiți din sistem, dar foarte bine instruiți în ceea ce fac și care, pe lângă salariu, mai primesc masă și cazare gratuită din partea mănăstirii.
Părinții de la mănăstire lucrează pământurile care aparțin lăcașului pentru ca noi să putem beneficia de produse ca odinioară, din materii prime neerbicidate și semințe păstrate din soiurile nehibride. Totul este bio, iar asta se răsfrânge în gustul produselor pe care le consumăm. Numai când mă gândesc la mămăliga pe care am mâncat-o prima dată în cadrul mănăstirii, automat m-am dus cu gândul la mămăliga făcută de bunica mea si taiata cu ata. Exact același gust.
Unul dintre călugări este medic de profesie, respectiv în cadrul Mănăstirii există și un centru medical ce acoperă următoarele: nefrologie, medicină internă și medicină de laborator. Toate consultațiile sunt gratuite și sunt destinate persoanelor cu posibilități materiale reduse. Tot acolo activează și un cabinet stomatologic, adresat aceleiași categorii de oameni.
Viața la mănăstire nu e nici pe departe una plictisitoare pentru mireni, cum se crede a fi de cei din afară. Agenda e mereu plină cu diferite evenimente culturale, cum ar fi concerte, piese de teatru, recitaluri, cateheze si altele. De exemplu, pe 7 decembrie, am avut parte de două concerte de colinde organizate de mică echipă formată din 4 persoane. A fost exact așa cum ar trebuie să fie… Sublim. Dumnezeiesc.
Iar tot ce vă povestesc aici este realizat de o mână de oameni, angajați sau voluntari, dar cu inimi mari, dornice să contribuie la un mai bine comun. Știu că este frumoasă povestea aceasta, dar un lucru e cert. Fără rugăciunile Părinților și fără ajutorul comunității nu am fi reușit atât de multe.
Momentan am deschis un cont de donații pentru a reclădi ansamblul de chilii al mănăstirii care a luat foc pe 6 iunie 2023 și pentru care este nevoie de foarte multe resurse financiare, iar pentru aceasta am lansat platforma de donatii, donatii.turnu.ro, unde se poate contribui doar cu câteva click-uri.
De asemenea, avem pus la punct, așa cum ziceam mai sus, un magazin online prin care vindem produsele mănăstirii nu doar în țară, ci și în afara ei https://www.delamanastire.ro/.
Închei cu gândul de recunoștință pentru această oportunitate oferită mie, iar prin vocea mea în acest articol, posibilitatea de a aduce cât mai multă lume la smerenie și bunătate cu o sămânță de bine în dragoste și credință, acum în prag de sărbători. Cu dragoste, de la Mănăstirea Turnu din Prahova, a voastră Alexandra Ochea.”
Povestea și mesajul pe care l-a transmis Alexandra pe mine, personal m-a atins până în adâncul sufletului. Vă provoc să intrați pe site, să vă minunați de ce face „acea mână de oameni” pentru noi toți și să donați din toată inima. Pentru că ei merită.
