Alexandra:
„Urc pentru prima dată la volan, la prima mea lecție de condus, cu emoții și totuși cu multă încredere. Pornesc, dar peste câțiva metri instructorul îmi cere să opresc. Mă privește în ochi și mă întreabă:-Ai mai condus?
Eu:-Nu. Sunt pentru prima dată la volan.
-Atunci cum se explică toate astea?! Am senzația că totuși ai mai condus. Felul cum ți-ai ajustat scaunul, oglinzile, cum ai pus cheia în contact, cum ai pornit din loc – toate astea mă fac să cred că nu ești la prima ta experiență?!
Și atunci eu i-am arătat manualul de practică. Recunosc, nu este pentru prima oară când i-l arătam, pentru că l-am avut cu mine și la orele de teorie, împreună cu celălalt manual. Doar că de fiecare dată, am primit ignor din partea lui.”
Viorica Robina:
Acesta este mesajul Alexandrei, o clientă de-a noastră care ne-a trimis entuziasmată istoria ei de reușită a examenului practic, precum și poza drept dovadă. Iar continuarea poveștii ei și mai mult ne-a mirat, pe de o parte, și ne-a făcut mândri pe de alta.
Alexandra:
„I-am pus manualul în față și pentru prima oară l-a privit cu alți ochi. L-a luat în mână și l-a răsfoit. Evident, a parcurs cu ochii doar ceea ce era scris în germană (e neamț) s-a uitat la poze, apoi mi-a zis:-Nu am mai văzut până acum un manual mai complex și mai bine structurat în ambele limbi, ca acesta. De unde ai făcut rost de el…?
Și mai mare mi-a fost mirarea să aflu de la alți colegi că l-a recomandat tuturor, chiar și celor care nu cunosc limba română.”
Viorica Robina:
E un adevărat compliment pentru noi, dar mai ales pentru mine, în calitate de instructor auto cu o experiență de peste 20 de ani, să aud de la un instructor auto neamț o asemenea apreciere despre produsul la care am lucrat câteva luni bune. Fiind din același domeniu, instructorul Alexandrei a remarcat inclusiv consecutivitatea capitolelor lecțiilor de practică: prima oră de condus; centura de siguranță, reglarea oglinzilor, pedalele etc. Apropo, povestea Alexandrei nu s-a oprit aici.
Alexandra:
„În sfârșit am ajuns la examenul de oraș. Recunosc nu mi-a reușit din prima, pentru că frica… Am frânat odată cu instructorul în ultima secundă. Examinatorul mi-a cerut să trag pe dreapta și m-a întrebat „ce-i cu mine? De ce-am frânat așa de târziu.”N-am putut atunci să-i dau un răspuns adecvat, de aceea, am primit sugestia de a învăța să-mi controlez emoțiile. Instructorul meu tot drumul de întoarcere i-a explicat că eu nu vorbesc foarte bine limba germană, dar că înțeleg totul, dar mai ales că sunt bine pregătită datorită acestui manual.
După ce am făcut alte ore, instructorul m-a înscris la următorul examen. M-am speriat, dar am fost încurajată că eu conduc foarte bine. Mi-a arătat alți colegi care, la fel, erau înscriși la examenul practic și conduceau mai rău decât mine. În timpul orelor de practică, des mă trezeam cu câte o frână bruscă în față și nu înțelegeam unde greșeam. Doar că el frâna pentru a-mi atrage atenție la cât de bine am făcut cutare sau cutare lucru, pe care alții nu îl făceau. Odată l-am întrebat de ce mie nu-mi face observații, precum face altora.
-Alex, de ce să-ți fac, dacă tu conduci bine și fără greșeli.
Înainte să merg la al doilea examen, am stat așa întinsă în pat cum ați recomandat și am vorbit singură cu mine. Mi-am zis: Sanda, ascultă până la final de doamna Viorica. Dacă ai reușit până aici, înseamnă că vei reuși și mai departe.
M-am liniștit și am plecat la examen. A fost un alt examinator care mi-a spus din start că nu e nevoie să știu prea multă germană. E suficient – stânga-dreapta să-nțeleg, dar să conduc ca un as.
Mi-am depășit frica. În timp ce făceam parcarea, stătea mașina poliției în spatele meu și mă aștepta să parchez eu, ca apoi să parcheze și ea. Cu toată tensiunea situației, am rămas calmă, mi-am zis că și polițiștii sunt oameni, și că n-au decât să mă privească. Am încredere în mine și în toate cunoștințele mele.
Am susținut examenul fără nici o greșeală. Examinatorul mi-a zis că nu are nimic de comentat și mi-a dat permisul.
Drumul spre casă mi s-a părut cea mai fantastică perioadă de contemplare. Aveam cartea într-o mână, permisul în alta. Le priveam pe amândouă și conștientizam că fără prima, nu exista cealaltă. Ele s-au completat una pe alta și de acum încolo sunt șofer cu acte în regulă.”
Viorica Robina:
Sunt sigură că povestea de succes a Alexandrei, pentru care apropo, îi mulțumim enorm, nu e unica. Istorii cu final fericit mai sunt și noi vrem să le adunăm într-o colecție frumoasă pentru a inspira și alți oameni care, într-un moment sau altul al vieții a nevoie de un ajutor, o susținere, o îndrumare. Alexandra a găsit toate aceste îndrumări în CURS PRACTICĂ ONLINE PENTRU ORELE DE CONDUS ȘI EXAMENUL PRACTIC PENTRU OBȚINEREA PERMISULUI CAT. B Dar, pe voi cine v-a ajutat atunci când ați reușit examenul practic?
Dacă vă doriți și voi să vă ușurați procesul de instruire practică, recomand să intrați pe acest link:
