Încheiem un deceniu de viață, un deceniu care ne-a scos în cale lecții și ne-a făcut să tragem concluzii. Anul 2020 este ultima sută de metri din acest deceniu!

Tradițional, în ultima zi a lui decembrie multă lume „trage linie” și face totalurile anului care-a trecut. Cu bune și rele. Iar cei ambițioși își fac planuri mărețe pentru anul care vine, 2020, începând cu un colaj.

Eu nu mă pot limita la un singur an, fiind conștientă că se termină aproape un deceniu, iar șansa de a mai pune câteva obiective la bătaie pentru reușita lor este foarte mare, reușită încununată de cele două cuvinte puternice VALOARE și ÎMPREUNĂ. Vei înțelege sensul dacă vei avea răbdare să citești până la capăt și te asigur că nu vei regreta investiția timpul lui tău prețios de 5 minute.

Trag linia pentru ultimii nouă ani din viața mea, care au fost cu de toate. Cu pierderi financiare, dar mai ales omenești, cu dezamăgiri, cu depresii, dar și cu multe urcușuri încununate cu reușite, cu oameni care au intrat în viața mea dându-i valoare, dar și cu alții de care m-am despărțit conștientizând că îmi otrăvesc viața, cu creșteri pe plan profesional, cu împliniri în viața privată.

Oameni numărați pe degete cu care interacționez personal, sau cei care mă urmăresc pe facebook (aproximativ peste 50 de mii de persoane) cunosc parcursul meu – de la femeia de serviciu la femeia de afaceri care am devenit până azi aici în Germania.

În 2010 m-am mutat în Troisdorf un orășel pe lângă Köln și am deschis a treia școala de șoferi. Un vis împlinit – școala și locuința în aceeași clădire. Wow. Eram într-o relație după cum credeam eu, bună. Dar numai credeam.

În 2011 am deschis o firmă de transport pe lângă cele 3 școli de șoferi, m-am implicat în activități sociale cu diferite ajutorare pentru România.

Fericire, împlinire. Dar Crăciunul l-am petrecut singură cuc. Rămăsesem fără partener. Mă părăsise înainte de Crăciun.

Lacrimi și disperare și-au făcut loc în viața mea în 2012, unul dintre cei mai grei ani ai vieții mele. Eram singură, cuprinsă de frică și depresie, aveam datorii mari. La începutul anului căutând soluții am închis firma de transport și am deschis una de imobile – un dezastru care mi-a adus și mascații în casă. În vară, fratele meu mic a decedat. Durere. Durere să merg acasă la părinți. Să virez de pe strada principală pe strada unde locuiesc ei și să văd un steag negru la o poartă, fiind conștientă că acest steag este la noi, știind că în următoarele ore îmi voi lua părinți plini de durere și vom merge acasă la fratele meu, să îl așteptăm, să îl întâmpinăm când va fi adus în coșciug de o mașină din Germania.

Am ajuns ca o epavă. Nu mai avea nici o dorință, nici un vis, nici o bucurie. Funcționam, nu trăiam. Funcționam ziua și mă îmbătam noaptea. Până în acea noapte… când am revenit la viață. Prin toamnă a început lupta cu mine, cu gândurile mele, cu trecutul meu.

La începutul lui 2013 nu mi-a fost ușor, dar aveam din nou vise, speranțe și putere. Lucram câte 17 – 18 ore pe zi, copleșită de datorii, dar am continuat ce am început prin toamna anului precedent – să îmi schimb modul de a gândi, de a trăi. Așa am atras în viața mea un om minunat care îmi este partener atât în viața privată, cât și în cea profesională – Tadeusz.

Schimbările au început!

În 2014 am închis școala auto din Troisdorf și ne-am mutat la Köln împreună. Aici am deschis o altă firmă în MLM.

În 2015 mi-a mers mai bine, dându-mi un răgaz să rezolv din problemele anilor precedenți.

În 2016 am închis a doua școală auto, pe cea din centru și m-am mutat cu a cea veche într-o încăpere mai mare, mai luminoasă practicând în ea și MLM.

De multe ori aveam dureri de spate nesuportabile, îmi doream și aici o schimbare, dar nu știam încotro să o iau. Nu știam eu atunci că limba mea maternă va fi scăparea mea, îmi va aduce reușita într-o țară străină. Au început tot mai mulți români să îmi tracă pragul școli.

Astfel 2017 a fost anul când am ieșit din anonimat. Am început să ofer consultații românilor și moldovenilor prin intermediul cursurilor online.

M-am reorientat spre dezvoltare personală. Apoi în toamnă am început să consiliez oamenii care aveau dreptul de condus suspendat pe Germania și aveau nevoie de ajutor pentru a reuși testul MPU.

Anul 2018 m-a găsit prinsă „trup și suflet” în cursul de dezvoltare personală. Am închis cea de-a treia școală auto, deși toți îmi spuneau că nu o pot face. Am început să fac online consultații MPU. Și tot în acel an am început să adun românii și moldovenii împreună. 2018 a fost anul în care zilnic, de zeci de ori foloseam cuvântul ÎMPREUNĂ. Așa că el a devenit cuvântul anului 2018, dar și al anului 2019, an în care am început să pun în aplicare tot ce am învățat în anii precedenți.

Călăuzită fiind de cuvântul „ÎMPREUNĂ” am cunoscut femei și ÎMPREUNĂ am organizat primul mare Summit al Femeilor de Succes din România și Republica Moldova, emigrate în Germania. Tema summit-ului – „Povestea ta e și povestea noastră”.

Am devenit Femeia cu Scânteie, care pornește idei, colaborări, prietenii, proiecte.
De ce-am scris biografia ultimilor ani mai sus? Pentru că doar așa am putut a conștientiza care-mi sunt realizările și ce îmi doresc să finalizez în 2020. Pune-ți și tu aceste întrebări
Care au fost obstacolele? Le-ai depășit deja sau… ?
Ce-ai învățat și cum ți s-a îmbunătățit viața?
Ce-ai lăsat în urmă până în acest moment?
Ce te-a împiedicat să-ți urmezi visul?
Te-ai eliberat de frică și de gânduri toxice?
Acestea și multe alte întrebări sunt la fel de importante pentru propria conștientizare, ca și colajul (important pentru vizualizarea scopurilor) pe care-l fac la fiecare început de an. Eu mereu zic că Dumnezeu ne ține pe acea treaptă a vieții până când ne învățăm lecția.
Câteodată urci o treaptă mai sus, dar dacă nu ești pregătită pentru acel nivel vei cădea, și te asigur eu , din experiența proprie, când cazi nu vei avea numai genunchii juliți…

Ce-mi doresc în 2020? Să continui tot ce-am început în anii precedenți:
– următorul Summit- al Femeilor de Succes cu o temă la fel de provocatoare – „Trăiește-ți visul”,
– să duc la bun sfârșit cele două manuale la care lucrez, unul cu legislația rutieră germană și unul pentru consilierea MPU,
– să realizez un alt proiect legat de integrare,
– să ajut cât mai multe femei să-și trăiască visul și să învețe să dea VALOARE vieții lor, dar și VALOARE celor din jurul lor. În câteva zile urmează să încep cursul Valoare-Bani-Belșug, un curs în care voi împărtăși din cele învățate de mine, apoi aplicate și nu în cele din urmă din rezultatul acțiunilor care au dus spre succes,


– să fac un alt curs de independență financiară și dezvoltare personală împreună cu alte femei minunate pe care le-am cunoscut datorită Summit-ului nostru.
Și desigur, trăind în Belșug să dau mai multă VALOARE vieții mele, în toate domeniile, sănătate, profesie, privat, financiar, relații, așa trăindu-mi scopul meu pe acest pământ după motto-ul care îmi călăuzește pașii din 2017:
„În Belșug trăind dau oamenilor un VALOARE, mulțumind lui Dumnezeu!”
După cum ți-ai dat seama, VALOARE este cuvântul care mă va călăuzi în toate acțiunile mele anul în 2020 pe lângă cuvântul care dă putere ÎMPREUNĂ. Aceste două cuvinte vor fi cununa deceniului. Doamne Ajută.
Acum tu, ai reușit să tragi linie?
Ai făcut o restrospectivă a ultimului an, sau ai luat și tu un întreg deceniu la condei?
Ești mulțumită de tot ce-ai obținut?
Ți-ai propus obiectivele și nu dorințele (vei învăța în cursul meu diferența colosală între dorință și obiectiv) pentru 2020?
Ai făcut un colaj? Dacă nu, îl poți face cu noi împreună în ianuarie.


Aștept cu drag răspunsurile în comentarii.