Ana Zambori, autoarea cărții „Micul economist”: „Această carte a pornit de la o agendă cu 700 de întrebări ale copiilor”

de | mai 13, 2022 | Ajutor integrare, Comunitatea independenta | 0 comentarii

De câteva luni încoace, simt c-am călcat pe pământ „minat”. Și când rostesc cuvântul minat mă refer la explozia de informație de care am zilnic parte – antreprenoriat, educație financiară, crypto, imobiliare etc., etc., etc. ce au loc săptămânal zoom. 


Era de la sine înțeles ca la un moment dat să apară ideea creării unui grup/curs de educație financiară inclusiv pentru copii. Așa au apărut oameni noi în grupuri, iar odată cu ei idei, lecții, cursuri, cărți – toate pentru copii.

Orice carte (bună) de educație financiară pentru copii, ar trebui să fie de căpătâi pentru familiile în care cresc copii, alături de Biblie și cartea de Bune Maniere.


Din această listă de nume, de minți luminate chiar am zice, face parte și Ana Zambori, femeia care a devenit inspirația acestei zile de duminică. 


Cine este această Ana? Am luat-o la întrebări, curioși să aflăm „cum se nasc” autorii de cărți de educație financiară, precum este „Micul economist”. 


„Acum 20 de ani, Ana Zambori nu era nici pe departe o autoare de cărți. Era studentă la matematică la Timișoara, dar care și-a petrecut o vară în Italia (venisem pe vară să o ajut cu copii pe o mătușă, mamă singură)și care a avut parte de prima ei provocare, fapt ce a pus piatra de temelie a ceea ce sunt azi. Eram la Roma și fiind la cumpărături, vânzătoarea m-a întrebat dacă am card de reducere Euro26. Evident că n-aveam. Ba mai mult chiar, habar nu aveam ce-i asta. Mi s-a explicat că e un card de reduceri pentru studenții de până la 26 de ani, valabil pentru diferite magazine, librării, restaurante, cafenele, locuri de agrement. Întrebată – cum pot face rost de unul, mi s-a spus că studenții români nu beneficiază de așa ceva, dar că pot, dacă se formează o bază de date de cel puțin trei mii de studenți români stabiliți la Timișoara. Mi-a zis și probabil a și uitat de mine, pentru că era sigură că mă dau bătută. 


Cum crezi, ce-am făcut? Sigur, am adunat și am făcut lista. Recunosc, nu a fost ușor, dar nici prea complicat, dacă ai o minte analitică și știi cum ar trebui să rezolvi problema. După ce am pus la punct acest proiect, am primit cardurile și le-am împărțit. Această acțiune mi-a adus, la întoarcerea în țară primul contract de muncă cu Banca Transilvania, dar pe care eu atunci l-am refuzat. Pe vremea ceea nu era atât de răspândită moda de a învăța și a lucra în paralel. În fine…


Au urmat alte evenimente importante în ascensiunea mea profesională – am absolvit matematică și statistică, am lucrat ca și consultant pentru o companie de consultanță, am creat și am consolidat o echipă de consultanți, am schimbat job-uri și spre surprinderea mea, echipa mea m-a urmat incorpore, deși nu eram decât o tinerică, proaspăt absolventă a universității, iar pe deasupra și tânără mămică. 


Apropo, prin 2007 când am făcut o statistică a pieții mi-au ieșit niște rezultate destul de ciudate (să nu le zic altfel). Șeful meu de atunci mi-a zis că dacă prognozele mele se adeveresc, urmează, în scurt, timp o criză economică de proporții… 


Lucram la BCR, făceam asigurări de viață și asigurări de product etc., iar în paralel jucam la bursă (mă împrietenisem cu asta pe vremea când am stat în concediu de îngrijire a copilului). 


În timpul liber făceam mult voluntariat. Mergeam periodic la o Asociație Creștină din Timișoara și dădeam meditații copiilor cu înclinație matematică. Acești copii erau romi, dar eu am văzut în ei potențial, inteligență și ascuțime a minții, doar că din cauza discriminării și a marginalizării, nu aveau nici o posibilitate de avansare. 


În 2013, deși aveam un job extrem de bine plătit în România, o viață bine pusă la punct, am decis să-mi urmez soțul, care primise, între timp, o ofertă avantajoasă. Așa am ajuns în Germania. 


Venind aici, cu zero cunoștințe de limbă, nu am legat cariera de gard. Continuam să joc la bursă, să mă școlesc în domeniul meu, iar în paralel să studiez limba germană. Astfel, din 2013 până în 2017 am ajuns de la un C2 sigur. 


Pe la mijlocul acestei perioade de învățare a limbii, am prins curaj și am început să fac voluntariat pentru copiii de aici. Era vorba de acompanierea copiiilor de a citi în glas, un fel de Lesenpartener. Tot comunicând cu ei, am conștientizat frica lor față de învățători, dar și față de matematică. Așa am luat-o ușurel. Pe lână citire, exersam și tabla înmulțirii. 


Între timp, am făcut masterul în matematică și statistică aici în Germania. Apoi mi s-a făcut oferta de a activa ca și profesor universitar în cadrul universității pe care tocmai o absolvisem ca și masterandă. Am acceptat. Ba mai mult chiar, mi-a asumat riscul de a preda un obiect destul de plictisitor. Totul era atât de abstract, încât studenții făceau orice numai să nu ajungă la ore. Asta la început…, pentru că la scurt timp i-am motivat în fel și chip. Toți au reușit examenul.

Și aici vine răspunsul la întrebarea voastră – cum am ajuns eu autoarea acestei cărți. De fapt totul e mai simplu decât vă imaginați. Am avut o problemă de sănătate care m-a luat pe nepusă masă. După ce mi-am revenit din șoc, am luat o pauză de la toate… dar am început să fac ceea ce stătea de mult timp lăsat pentru „altă dată…” 


De menționat aici, cât totul timpul am făcut voluntariat cu cei mici, am notat într-un caiet întrebările lor. De la cele mai simple, gen, ce sunt banii (apropo, asta a fost prima întrebare din agenda mea)? până la altele extrem de complexe, ca de exemplu – ce e aia criză? întrebări care deveneau tot mai sofisticate cu instruirea lor. Am numărat. Azi am un total de 700 de întrebări (700 Karl!). Cred că după prima carte explicată copiilor pe îndelete, logic ar fi să urmeze o serie.


Astfel a apărut „Micului economist” o carte care inițial avea circa 300 de pagini și pe care am dat-o spre citire aleatoriu unui număr x de copii. Am primit câteva feedback-uri gen – e prea groasă și atunci m-am speriat că va rămâne necitită. Nimeni nu o va răsfoi nici acum, nici peste zece ani. Împreună cu o mătușă, care e pedagog de profesie am revizuit-o și transcris-o în cuvinte cât mai simple și am ajuns la 120 de pagini.


Cartea este acompaniată și de un link pe youtube, pentru cei care ar avea nevoie de anumite explicații mai pe larg la anumite capitole ale cărții. https://www.youtube.com/user/anaz1010


Categoria de vârstă este aproximativ 12 – 18 ani, dar poate fi citită și de copiii de 10 ani. 


Am decis s-o scot pe piață la un preț extrem de mic pentru că toate cheltuielile acestui proiect au fost preluate de un prieten din copilărie, care azi este milionar și care mi-a spus că și-ar dori ca viitorii milionari să evite greșelile pe care le-a făcut el. 

Nu e o carte tehnică, ci una cu exemple simple, pe înțelesul copiilor. De exemplu, acolo unde le-am explicat prețul pe piață o dată mai mare și altă dată mai mic, am folosit două ilustrații – un măr și un sac de bani, iar alături multe mere și un sac de bani mai mic. Am povestit în ea despre bani și care e istoria lor. La una din întrebări, copiii m-au provocat să fac o solicitare la Banca Națională a României pentru a afla de când România are bancheri. Așa am aflat și eu că de pe vremea lui Carol I.

Ce mai conține? Informații despre contul bancar, ce înseamnă activitate bancară internațională, cum se face schimbul valutar, de ce e bine să folosești cardul pentru tranzacții etc. etc.

E o carte pentru copiii români din România și diasporă și nu mă opresc doar la ea. Urmează o serie de instruiri online cu și pentru copii, precum și tabere atât în Germania, cât și România. Sunt, momentan, în căutarea unor oameni creativi din domeniul artei, picturii etc. Îmi doresc să-i învăț pe copii cum pot deveni milionari, iar ca să ajungă acolo, e nevoie de disciplină, ceea ce se poate preda în cursul taberelor. 


Muncesc cu drag la toate astea, pentru că îmi doresc să pun umărul la creșterea și formarea unei viitoare generații cerebrale, una care să înțeleagă care este diferența dintre banii din portofel și cei de pe card, care să conștientizeze că la pariuri banii pot fi și pierduți, nu doar câștigați, care să învețe cum se depășește o criză economică, pentru că aceasta, de regulă, vine la pachet cu depresie și nesiguranță. 

Toate le vom face împreună cu copii de azi, cu dragoste și răbdare vom crea o lume mai bună pentru ziua de mâine.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.